Un om minunat, frumuseţea perenă a cântului nostru popular, gândul nostru bun se îndreaptă către… după care urmează zâmbete gelatinoase. De fiecare dată când aud asemenea „texte” am senzaţia unui înec lent în apă cu zahăr. Sufrageria se umple de un damf ca de conservă veche. O drăgălăşenie teatrală, o curtoazie bolnăvicioasă. Să [...]
TOHI
Unul dintre cele mai uzate clişee: când moare un prof, studenţii elevii etc, ca să colocvializeze necrologul, folosesc porecla de care respectivul se bucura sau nu. Pe “domn profesor Tohăneanu” nu l-am mai prins, a fost parte din generaţia de profesori, apoi prieteni, ai tatălui meu.
Când tot auzi, în familie, un nume pomenindu-se, iar pe [...]
Viţa de Dâmboviţa (II)
Isteria extatică se atinge uşor, când muzica urlă, golul din stomac se acutizează şi faci pressing pe acceleraţie. Lumea e a ta. Am ieşit de atâtea ori să “probăm” maşina pe carosabil ud. Am urlat şi am zbierat, simt şi acum mâna adâncindu-se în tapiserie luxoasă. Strângeam cât puteam de scaunele din faţă. Până şi [...]
