Am publicat acest text, prin aprilie cred, in VestInvest. Il republic in ideea ca/l voi dubla, curand, printr/un text despre campania de acum. Nu de alta, dar, printre sau pe blocurile gri, e doldora de mesaje – cuvinte si imagini – si mai gri.
Alegerile locale ar trebui sa depaseasca localismul prin, cel putin, calitatea [...]
Ultima dată când m-am uitat, am văzut o femeie plângând în faţa unei maşini de spălat. O scenă, aşa, de un misticism frivol. Ştii care e, în viziunea mea, problema cu emisiunile astea: profaneză până şi ideea sfântă, ca să zic aşa, de lacrimă, adică transformă plânsul în simplă dezhidratare, în eliminare de apă, demonetizează [...]
Un om minunat, frumuseţea perenă a cântului nostru popular, gândul nostru bun se îndreaptă către… după care urmează zâmbete gelatinoase. De fiecare dată când aud asemenea „texte” am senzaţia unui înec lent în apă cu zahăr. Sufrageria se umple de un damf ca de conservă veche. O drăgălăşenie teatrală, o curtoazie bolnăvicioasă. Să [...]
Unul dintre cele mai uzate clişee: când moare un prof, studenţii elevii etc, ca să colocvializeze necrologul, folosesc porecla de care respectivul se bucura sau nu. Pe “domn profesor Tohăneanu” nu l-am mai prins, a fost parte din generaţia de profesori, apoi prieteni, ai tatălui meu.
Când tot auzi, în familie, un nume pomenindu-se, iar pe [...]
Isteria extatică se atinge uşor, când muzica urlă, golul din stomac se acutizează şi faci pressing pe acceleraţie. Lumea e a ta. Am ieşit de atâtea ori să “probăm” maşina pe carosabil ud. Am urlat şi am zbierat, simt şi acum mâna adâncindu-se în tapiserie luxoasă. Strângeam cât puteam de scaunele din faţă. Până şi [...]
Copiii de bani gata sunt primii care nu fac nici un ban. Nici nu produc, nici nu merită, dar au, primesc. Şi cheltuie, pentru că prin asta se legitimează. Prin vila lu tata şi maşinile al căror brand ar trebui să şi-l adauge în buletin. Au ajuns un fel de vegetaţie putridă, de iederă care [...]
intre si blogul asta, cumva, in sange, in obisnuinta, sa inlcouiasca tabieturi si senzatii, nu doar suporturile celulozice de pana acum. adica moliciunea placuna, moliciunea care cresteo data cu numarul foilor umplute, pe care ajungi sa/ti ‘lasi” mana; e un jurnal public insa spre deosebire de jurnalele din caiet, obliga f. probabil la o anumita [...]
<!– @page { size: 8.5in 11in; margin: 0.79in } P { margin-bottom: 0.08in } –>
Ştefania Mincu transcende vehement impresionismul. Există o diferenţă netă între nivelul interdisciplinar al demersului autoarei şi impresionismul încă definitoriu pentru mult prea mulţi critici autohtoni. Aparatul teoretic al autoarei facilitează un raport generalizant între textul analizat [...]
<!– @page { size: 8.5in 11in; margin: 0.79in } P { margin-bottom: 0.08in } –>
Complexitatea poemului ar trebui să fie una dintre resursele majore ale lirismului – e vorba de un iz elegiac aparte, de o tristeţe somptuoasă care decurg, uneori, tocmai din respiraţia amplă şi savanteria imagisticii şi a lexicului. Însă graniţele dintre [...]
Ceasul bun
de Tudor Creţu
Olga Ştefan este/poate părea un “caz precoce”. Precoce, desigur, ca talent, ca maturizare estetică. Autoarea, născută în 1988, e, încă, o liceancă cu o expresivitate nebănuită în a-şi capta poematic vârsta. Nimic vetust şi romanţios în versurile ei, nimic dulceag. Toate ceasurile (Vinea, 2006) e o carte care surprinde. În ambele sensuri [...]
